„Ce știu eu?” – Explorarea a ceea ce se simte stabil
Temă: Școală și Muncă
Intensitate emoțională: SCĂZUTĂ
Format: Exercițiu de bază
Sursă / Autor: Novapolis; Adaptat prin practică și testare de Anastasiia Romancha (psiholog, facilitator) și Valentyna Peliukhnia (Center for Resilience, ONG SvitTy, Ucraina). Dezvoltat inițial în cadrul muncii de reziliență prin storytelling cu tineri și tinere.
Temă
Școală și Muncă
Relevant și pentru
Reziliență; Sănătate mintală și bunăstare; Auto-cunoaștere
Obiectiv (focus de învățare)
Sprijinirea tinerilor/tinerelor în identificarea resurselor interioare și a surselor de stabilitate prin metaforă și povestire, întărind reziliența și încrederea în sine în perioade de incertitudine.
Grup țintă
Tineri și tinere (16–35), inclusiv persoane tinere afectate de strămutare sau schimbări sociale
Număr de participanți/ participante
6–20 participanți/participante
Durată
60–90 minute
Materiale necesare
Hârtie A4 sau caiete
Pixuri, markere, creioane colorate
Flipchart sau tablă
Opțional: șabloane în formă de ancoră, stickere, muzică de fundal
Opțional: suport bilingv sau spațiu de pauză liniștit
Ghid pas cu pas
1. Bun venit & acorduri (10–15 min)
Creează o atmosferă caldă și relaxată. Explică faptul că sesiunea se concentrează pe forță și stabilitate, nu pe probleme sau traumă. Stabilește acorduri simple:
Împărtășirea este întotdeauna voluntară
Fiecare participant/participantă este expert(ă) în propria poveste
Nu există răspunsuri corecte sau greșite
Metaforele ne ajută să vorbim cu blândețe despre lucruri dificile
Opțional, un exercițiu ușor de „spargere a gheții” (fără ancorare profundă în această etapă).
Opțiuni includ:
Două adevăruri și o minciună
Vântul bate pentru cei care…
Schimb de informații (participanții/participantele pun stickere cu literele numelui pe o mână și colectează literele propriului nume de la ceilalți; o literă poate fi primită doar prin împărtășirea unui fapt personal)
2. Mini-prezentare: Resurse & „licăriri” (5–10 min)
Introdu metafora:
„Când multe lucruri se schimbă, avem nevoie de ceva care ne ajută să rămânem stabili/stabile. Acestea pot fi numite resurse, licăriri sau ancore — o amintire, un obicei, o valoare, o persoană sau un vis care ne susține.”
Oferă 2–3 exemple simple:
„Resursa mea este mirosul supei bunicii mele.”
„Licărirea mea este o melodie pe care o cânt când sunt anxios/anxioasă.”
„Ancora mea este visul de a deveni medic/medic(ă).”
Păstrează explicația scurtă și concretă.
3. Exercițiul principal: „Ce știu eu?” (20–25 min)
Instrucțiune:
„Haideți să creăm o listă, un desen sau un colaj cu lucruri pe care le știm — ceea ce se simte real, stabil sau puternic în noi.”
Întrebări ghid:
Ce știu că pot face bine?
Cine mă ajută să mă simt în siguranță sau sprijinit(ă)?
Ce a rămas neschimbat, chiar și când multe s-au schimbat?
Ce mă ajută să mă simt calm(ă) sau plin(ă) de speranță?
Ce parte din mine am încredere?
Participanții/participantele aleg formatul:
listă scrisă („Lucrurile pe care le știu”)
desen sau imagine simbolică (copac, casă, hartă, ancoră)
Încurajează metafora, nu perfecțiunea. Scrierea poate fi în orice limbă.
4. Reflecție prin povestire (20–25 min)
Invită participanții/participantele să aleagă o resursă și să o transforme într-o scurtă poveste sau reflecție.
Întrebări:
Cum a devenit importantă această resursă pentru tine?
Dacă ar fi o persoană, ce ți-ar spune?
Dacă ar fi un simbol, cum te-ar proteja?
Începuturi de poveste:
„Când totul era incert, m-am agățat de…”
„Când m-am simțit pierdut(ă), mi-am amintit…”
Participanții/participantele pot scrie, desena sau combina ambele.
5. Cerc de împărtășire (opțional, 10–15 min)
Invită la împărtășire voluntară:
o propoziție sau o imagine
doar numele unei resurse
sau afișarea anonimă a lucrărilor pe perete
Recunoaștere a diversității:
„Cu toții purtăm ancore diferite — și toate contează.”
6. Închidere & integrare (5–10 min)
Întrebări de reflecție:
Ce ai descoperit despre tine astăzi?
Cum a fost să te concentrezi pe ceva stabil în tine?
Ce ai vrea să îți amintești din această sesiune?
Ritual opțional: o respirație profundă împreună sau un moment de liniște.
Rezultate așteptate (pentru participanți/participante):
Creșterea conștientizării resurselor personale și a stabilității interioare
Întărirea încrederii în sine și a reglării emoționale
Creșterea rezilienței și a sentimentului de continuitate
Reducerea suprasolicitării emoționale prin reflecție orientată pe resurse
Notă trauma-informativă:
Participarea și împărtășirea sunt întotdeauna opționale
Evită focusul pe traumă; centrează resursele prezente și orientarea spre viitor
Validează tăcerea și ritmurile diferite de implicare
Oferă pauze sau spațiu liniștit dacă este necesar
Adaptare (context / intercultural / vârstă):
Potrivit pentru școală, centru de tineret sau comunitate
Poate fi scurtat la 45 min sau extins cu activități artistice
Funcționează bine în grupuri multilingve
Poate fi reluat pentru a observa cum se schimbă „ancorele” în timp
Recomandări pentru facilitatori
Modelează calm și deschidere
Păstrează explicațiile simple și concrete
Nu interpreta poveștile participanților/participantelor — ascultă și observă
Prioritizează siguranța emoțională în locul productivității
Încheie cu un moment de ancorare sau integrare
Idei de integrare într-un proiect de storytelling:
Colectarea desenelor/textelor într-un zine sau carte colectivă
Înregistrarea audio a „Poveștilor ancorelor mele” (cu traducere dacă e nevoie)
Transformarea textelor în poezii colective sau scurt film
Folosirea simbolurilor de ancoră într-un mural sau lucrare comună