Cercul experiențelor
Temă: Reziliență
Intensitate emoțională: RIDICATĂ
Format: Atelier extins
Sursă / Autor: Concept dezvoltat de Yuliia Sinkevych (Ucraina) în cadrul programului Storytelling Rooms. Adaptat de Anastasiia Netrebytska într-o abordare trauma-informativă, centrată pe tineri și tinere
Temă
Reziliență
Relevant și pentru
Sănătate mintală, Comunitate și incluziune, Lucru cu tinerii trauma-informativ, Dialog post-conflict
Obiectiv (focus de învățare)
Crearea unui spațiu sigur, trauma-informativ, în care tinerii/tinerele afectați/afectate de război să poată reflecta asupra experiențelor trăite, să își consolideze reziliența și să se simtă văzuți/văzute și susținuți/susținute — fără presiunea de a divulga povești personale detaliate.
Atelierul prioritizează prezența, demnitatea, construirea de sens și sprijinul colectiv, mai degrabă decât povestirea în scop de documentare.
Grup țintă
Tineri adulți și tinere adulte (18–35)
În principal persoane tinere afectate de război, strămutare, pierdere sau incertitudine prelungită
Număr de participanți/ participante
Mărimea grupului: 8–15 participanți/participante (recomandat); Maximum 18 cu doi facilitatori/facilitatoare
Durată
2–2,5 ore
Materiale necesare
Scaune aranjate în cerc
Flipchart sau foi mari + markere
Cărți asociative (ex. Dixit, Open Dialogues for Peace)
Obiecte simbolice mici sau imagini
Apă și gustări ușoare
Elemente opționale de ancorare (muzică liniștită, lumânare, obiect senzorial)
Ghid pas cu pas
1. Deschidere în cerc & introducere (30 min)
Facilitatorul/facilitatoarea introduce scopul atelierului și îl prezintă ca un spațiu reflexiv și de sprijin.
Participanții/participantele se prezintă prin metafora „Arborele identității” (scurt, voluntar):
Rădăcini — origini / cultură
Trunchi — experiențe / abilități
Ramuri — vise
Frunze — persoane de sprijin
Furtuni — provocări (fără detalii)
Accent: împărtășirea în profunzime este întotdeauna o alegere.
2. Stabilirea siguranței & acorduri (15–20 min)
Se co-creează acorduri de grup:
Dreptul de a spune „pas” / regula STOP
Confidențialitate
Fără sfaturi sau analiză
Respect pentru tăcere și emoții
Clarificare:
„Nimeni nu este obligat să își spună întreaga poveste. Prezența și ascultarea sunt deja participare.”
3. Intrarea în temă (15 min)
Participanții/participantele aleg o carte sau o imagine asociativă.
Întrebare:
„Ce din această imagine sau acest cuvânt rezonează cu felul în care te simți astăzi?”
Împărtășire scurtă, pe rând. Fără comentarii din partea celorlalți/celelate.
4. Cercul reflecțiilor (45–60 min)
Partea centrală a atelierului. Participanții/participantele vorbesc (sau spun „pas”) despre:
emoții, metafore, înțelesuri
ce s-a schimbat în ei/ele în urma experienței războiului
ce îi/le ajută să rămână umani/umane, ancorați/ancorate sau plini/pline de speranță
Fără narațiuni detaliate ale evenimentelor. Ceilalți/celelalte ascultă în tăcere.
Rolul facilitatorului/facilitatoarei:
susține ritmul
normalizează pauzele
redirecționează blând de la povestiri grafice către sens și semnificație
5. Reîncadrare prin simboluri (20 min)
Participanții/participantele aleg o imagine sau un obiect care reprezintă:
forță
sprijin
echilibru
demnitate
speranță
Fiecare poate împărtăși:
„Aleg acest lucru pentru că…”
6. Reflecție finală & ancorare (20 min)
Întrebări de reflecție (alege 2–3):
Ce iau cu mine din acest cerc?
Ce m-a sprijinit astăzi?
Ce mă va ajuta să rămân echilibrat(ă) după această sesiune?
Închidere cu practică de ancorare:
respirație
conștientizarea corpului
orientare senzorială în cameră
Asigură-te că participanții/participantele pleacă reglementați/reglate emoțional.
Rezultate așteptate (pentru participanți/participante):
Creșterea sentimentului de demnitate, vizibilitate și apartenență
Întărirea empatiei și a încrederii în grup
Reducerea tensiunii emoționale prin reflecție comună
Capacitate mai mare de a integra experiența personală cu sens și echilibru
Sentiment redus de izolare în propria poveste
Notă trauma-informativă:
Fără presiune de a împărtăși detalii personale sau traumatice
Tăcerea este o formă validă de participare
Evită întrebările „de ce”; folosește „ce”, „cum”, „ce ajută”
Atelierul nu este pentru colectare de povești sau documentare
Notă de siguranță psihologică:
Asigură prezența unui suport psihologic la fața locului sau oferă informații clare de contact pentru un profesionist în sănătate mintală. Participanții/participantele trebuie să știe că sprijinul este disponibil dacă emoțiile devin copleșitoare.
Adaptare (context / intercultural / vârstă):
Potrivit pentru grupuri mixte (persoane strămutate intern, voluntari/voluntare, activiști/activiste, veterani/veterane)
Poate fi ușor scurtat, dar nu sub 2 ore
Nu este recomandat pentru minori fără măsuri suplimentare de protecție
Evită înregistrarea, filmarea sau luarea de notițe în timpul procesului
Recomandări pentru facilitatori:
Necesită competență avansată în facilitare trauma-informativă
Menține neutralitatea; nu interpreta și nu reformula cuvintele participanților/participantelor
Permite tăcerea și ritmul lent
Închide întotdeauna cu ancorare și reflecție orientată spre viitor
Pregătește un plan clar de suport înainte de începere