Sari la conținut

Busola punctelor forte și a umbrelor

Temă: Sănătate mentală

Intensitate emoțională: SCĂZUTĂ

Format: Exercițiu de bază

Sursă / Autor: Dezvoltat de Anastasia Netrebytska (Ucraina) – facilitatoare, mentor, trainer pentru tineret. Inspirat din abordările de mentorat bazate pe puncte forte (Strength-Based Mentorship) și managementul polarităților (Barry Johnson).


Temă

Sănătate mentală

Relevant și pentru

Autocunoaștere, dezvoltare personală, Mentorat & empowerment, Leadership și asumare în rândul tinerilor/tinerelor

Obiectiv (focus de învățare)

Sprijinirea tinerilor/tinerelor în explorarea propriilor puncte forte, în recunoașterea modului în care acestea pot deveni dezechilibrate atunci când sunt folosite excesiv și în identificarea unor calități complementare („antidot”) care restabilesc echilibrul. Exercițiul contribuie la dezvoltarea autocunoașterii, autoacceptării și capacității de a transforma reflecția în acțiuni concrete și echilibrate.

Grup țintă

Tineri/tinere (14–18 ani) / Tineri adulți/tinere adulte (18–35 ani)

Număr de participanți/ participante

6–20 participanți/participante (funcționează cel mai bine în perechi și grupuri mici)

Durată

60–120 minute

Materiale necesare

  • Șablon „Busola punctelor forte și a umbrelor” (format A4), împărțit în patru direcții: Punct forte, Antidot, Echilibru, Acțiune

  • Markere, pixuri, sticky notes

  • Opțional: listă exemplificativă de polarități (pentru sprijin în facilitare), de exemplu:

    • empatie ↔ limite personale

    • flexibilitate ↔ structură

    • responsabilitate ↔ grijă față de sine

    • idealism ↔ realism

  • Spațiu pentru reflecție individuală și dialog în perechi sau trio-uri


Ghid pas cu pas

1. Introducere și creare de context (5–10 min)

Facilitatorul introduce ideea că punctele forte nu sunt trăsături fixe sau „doar pozitive”.

Exemplu de formulare:
„De multe ori, ceea ce considerăm a fi punctul nostru forte poate deveni și o sursă de dificultate atunci când preia controlul. Astăzi vom explora cum punctele noastre forte, umbrele lor și calitățile care le echilibrează pot coexista — nu ca opuse, ci ca părți ale unui întreg.”

În testarea acestei metodologii, s-a observat că este importantă includerea unei activități de încălzire înaintea reflecției și oferirea unor explicații suplimentare despre metodologie pentru a evita confuzia sau rezistența.

Subliniați faptul că:

  • nu există calități „bune” sau „rele”;

  • echilibrul este dinamic și personal;

  • participanții/participantele sunt liberi/libere să nu răspundă sau să păstreze anumite lucruri private.

2. Descoperirea punctului forte (10–15 min)

Invitați participanții/participantele să reflecteze individual și să identifice o calitate personală pe care o apreciază la ei/ele înșiși/însele.

Întrebări de reflecție:

  • „Ce te ajută să faci față provocărilor?”

  • „Pentru ce se bazează ceilalți/celelalte pe tine?”

  • „Ce simți că reprezintă o latură puternică a personalității tale?”

Participanții/participantele notează această calitate în secțiunea „Punct forte” a busolei.

3. Explorarea umbrei și identificarea antidotului (15–20 min)

Facilitatorul explică faptul că, atunci când un punct forte este folosit excesiv sau dezechilibrat, acesta poate crea tensiune — atât pentru propria persoană, cât și pentru ceilalți/celelalte.

Clarificare importantă:
Antidotul nu este opusul punctului forte, ci o calitate complementară care restabilește echilibrul.

Întrebări de reflecție:

  • „Ce se întâmplă când această calitate preia controlul?”

  • „Cum arată această calitate atunci când devine prea mult?”

  • „Ce altă calitate ar putea să o echilibreze sau să o tempereze?”

Participanții/participantele identifică o calitate-antidot și o notează în secțiunea „Antidot”.

4. Completarea busolei (20–25 min)

Participanții/participantele completează cele patru direcții ale busolei:

  • Nord – Punct forte:
    Ce îmi oferă această calitate? Cum mă susține?

  • Sud – Antidot:
    Ce se schimbă când permit acestei calități complementare să aibă mai mult spațiu?

  • Est – Echilibru:
    Cine sunt atunci când cele două calități coexistă?

  • Vest – Acțiune:
    Care este un pas mic și realist pe care îl pot face pentru a trăi acest echilibru în viața de zi cu zi?

Încurajați folosirea de cuvinte-cheie, propoziții scurte sau simboluri.

5. Împărtășire în perechi sau grupuri mici (10–15 min)

Participanții/participantele își împărtășesc busola în perechi sau trio-uri.

6. Stabilirea intenției – Scrisoare către sinele meu viitor (10–15 min)

Participanții/participantele scriu o scurtă scrisoare către ei/ele înșiși/însele, imaginându-și că sunt peste o lună.

Instrucțiune pentru facilitare:

„Scrie-ți ca unei persoane la care ții. Ce ai vrea să îți amintești despre punctul tău forte, despre echilibrul tău și despre următorul pas?”

Exemple de formulări:

  • „Dragă eu din viitor, vreau să îmi amintesc că…”

  • „Luna aceasta îmi voi folosi punctul forte pentru a…”

  • „Când va fi dificil, îmi voi aminti că echilibrul înseamnă…”

Această activitate poate fi oferită și ca temă opțională pentru acasă.

7. Companion pentru parcurs (opțional, 5–10 min)

Invitați participanții/participantele să formeze perechi de susținere.

Fiecare pereche stabilește să facă unul sau două check-in-uri după sesiune (mesaj, notă vocală sau apel scurt), folosind întrebarea:
„Cum trăiește intenția ta săptămâna aceasta?”

8. Reflecție. Încheiere și ancorare (30 min)

Reflectați împreună asupra experienței.

Încheiați cu o scurtă practică de ancorare (respirație, conștientizare corporală sau moment de liniște).


Rezultate așteptate (pentru participanți/participante):

  • Creșterea autocunoașterii și a alfabetizării emoționale

  • Dezvoltarea autoacceptării și a echilibrului interior

  • Capacitatea de a recunoaște și regla propriile extreme

  • Clarificarea sentimentului de autonomie și a pașilor următori

  • Consolidarea încrederii și conexiunii în cadrul grupului

Notă trauma-informativă:

  • Exercițiul evită reconstituirea experiențelor traumatice și nu solicită împărtășirea publică a experiențelor personale

  • Participanții/participantele au întotdeauna dreptul de a face pauză, de a nu participa sau de a rămâne în reflecție individuală

  • Facilitatorii trebuie să monitorizeze nivelul de energie al grupului și să încheie cu o activitate de ancorare pentru a asigura stabilitatea emoțională înainte de final

Adaptare (context / intercultural / vârstă):

  • Pentru grupuri mai tinere (14–16 ani), utilizați un limbaj mai simplu și exemple concrete

  • În grupurile interculturale, invitați participanții/participantele să definească punctele forte în raport cu propriul context cultural

  • Activitatea poate fi redusă la 45–60 minute prin scurtarea momentelor de împărtășire sau a scrisorii către sine

  • Potrivit și pentru format online, utilizând șabloane digitale și breakout rooms

Recomandări pentru facilitatori:

  • Mențineți o atitudine deschisă, curioasă și lipsită de judecată

  • Instrumentele vizuale, precum șabloanele structurate de tip busolă, precum și elementele creative precum desenul sau colorarea, s-au dovedit utile pentru creșterea concentrării și crearea unei atmosfere mai relaxate

  • Introduceți treptat discuțiile plenare, pornind de la perechi sau grupuri mici

  • Evitați etichetarea trăsăturilor drept „pozitive” sau „negative”

  • Normalizați incertitudinea și răspunsurile incomplete

  • Accentuați pașii mici și realiști, nu obiectivele mari

  • Încheiați întotdeauna cu o activitate de ancorare sau integrare

Acest site folosește cookie-uri

Pentru a-ți oferi o experiență bună de navigare, utilizăm fișiere de tip cookie. Dacă nu ești de acord cu utilizarea cookie-urilor, poți să îți retragi consimțământul pentru utilizarea cookie-urilor prin modificarea setărilor din browser-ul tău.