Joc de rol pentru incluziune și dezvoltarea perspectivei
Temă: Comunitate și Incluziune
Intensitate emoțională: MEDIE
Format: Exercițiu de bază
Sursă / Autor: Adaptat din practici participative de joc de rol și educație pentru incluziune.
Temă
Comunitate și Incluziune
Relevant și pentru
Autorități & instituții, dialog intercultural, participare democratică
Obiectiv (focus de învățare)
Sprijinirea participanților/ participantelor în înțelegerea diferitelor perspective sociale, recunoașterea mecanismelor de excluziune și exersarea unei comunicări și a unor răspunsuri incluzive în contexte comunitare și instituționale.
Grup țintă
Tineri/ tinere (14–18 ani) / tineri adulți/ tinere adulte (18–35 ani)
Grup principal vizat:
Membri/ membre ale comunității gazdă, cadre didactice, lucrători/ lucrătoare de tineret, voluntari/ voluntare, personal instituțional sau furnizori/ furnizoare de servicii
Utilizare cu tineri/ tinere refugiați/ refugiate sau persoane strămutate:
Doar cu adaptări consistente și atunci când participanții/ participantele nu interpretează roluri similare propriilor experiențe de viață.
Număr de participanți/ participante
6–20 participanți/ participante
Durată
60–90 minute
Materiale necesare
Fișe cu roluri sau descrieri scurte de scenarii, flipchart sau tablă, markere, cronometru
Ghid pas cu pas
1. Introducere și stabilirea cadrului de siguranță (20–30 min)
Începeți prin explicarea scopului jocului de rol: explorarea dinamicilor de putere, incluziune, excluziune și empatie prin învățare experiențială.
Stabiliți acorduri clare de grup privind siguranța emoțională, respectul, participarea voluntară, dreptul de a ieși din rol și evitarea stereotipurilor.
Subliniați faptul că grupul va crea împreună scenariul, în loc să primească unul prestabilit, pentru a asigura relevanța personală a experienței.
2. Crearea colectivă a scenariului (15–20 min)
În lucrul cu roluri, incluziune și provocări sistemice, este esențial ca scenariile să fie nu doar realiste, ci și relevante personal pentru participanți/ participante. O abordare de sus în jos poate crea distanță sau chiar rezistență.
Invitați participanții/ participantele să împărtășească situații reale (personale sau observate) legate de excluziune, prejudecăți sau bariere structurale.
(Asigurați-vă că acest proces nu conduce la retraumatizare.)
Facilitați o scurtă prioritizare colectivă pentru selectarea unuia sau a două scenarii considerate cele mai relevante și suficient de sigure emoțional.
Sprijiniți grupul în formularea clară a situației, menținând în același timp siguranța emoțională.
3. Distribuirea și pregătirea rolurilor (10–15 min)
După finalizarea scenariului, distribuiți sau creați împreună descrierile rolurilor ori invitați voluntari/ voluntare să își asume diferite roluri.
Încurajați participanții/ participantele să reflecteze la motivația personajului, statutul și starea emoțională a acestuia.
Reamintiți-le să rămână conștienți/ conștiente de diferența dintre propria persoană și rolul interpretat.
4. Punerea în scenă a jocului de rol (10–15 min)
Lăsați scena să se desfășoare fără întreruperi, pentru a permite apariția dinamicilor naturale.
Opțional, opriți scena în momentul de maximă tensiune și invitați alți participanți/ participante să intre într-un rol și să schimbe cursul acțiunii (tehnica teatrului forum).
5. Ieșirea din roluri. Reflecție și procesare de grup (20–30 min)
În primul rând, facilitați ieșirea din roluri prin practici de stabilizare și reglare emoțională, permițând celor mai inconfortabil implicați să iasă primii din roluri, urmați de ceilalți.
Ghidați grupul într-un proces de reflecție asupra experienței:
Ce ați observat legat de putere și comunicare?
Ce comportamente au promovat incluziunea sau excluziunea?
Ce v-a surprins?
Cum se conectează acest exercițiu cu experiențele voastre reale?
Oferiți spațiu atât pentru procesare emoțională, cât și pentru analiză critică. Dacă este necesar, puteți utiliza carduri Dixit ca suport pentru reflecție.
6. Aplicarea în contexte reale (10–15 min)
Invitați participanții/ participantele să numească o acțiune concretă pe care o pot realiza în comunitatea, organizația sau relațiile lor pentru a susține incluziunea.
Opțional, puteți dezvolta împreună un mini plan de acțiune sau o idee de inițiativă.
7. Încheiere printr-un exercițiu pozitiv și resursant
De exemplu, pentru a ancora participanții/ participantele după jocul de rol, invitați grupul să se ridice și să își scuture ușor mâinile, brațele și picioarele, eliberând tensiunea sau emoțiile rămase.
Încurajați-i să respire profund de câteva ori, permițând corpului să elibereze intensitatea exercițiului. După aproximativ 30 de secunde, invitați-i să se oprească, să ia trei respirații lente și profunde și să reflecteze în liniște asupra unui lucru pozitiv pe care îl păstrează din această experiență.
Exemple de scenarii (dacă grupul nu propune propriile scenarii)
Accesarea serviciilor: un părinte migrant solicită sprijin într-o instituție publică fără suport de traducere.
Context educațional: un membru al personalului școlar gestionează proceduri neclare privind înscrierea unui copil strămutat.
Spațiu public: apare un conflict într-un parc legat de utilizarea limbii, iar persoanele din jur nu știu cum să reacționeze.
Rezultate așteptate (pentru participanți/participante):
creșterea conștientizării excluziunii sistemice și interpersonale;
dezvoltarea empatiei prin asumarea diferitelor perspective;
îmbunătățirea abilităților de comunicare incluzivă;
consolidarea capacității de a răspunde constructiv provocărilor legate de diversitate.
Notă trauma-informativă:
evitați atribuirea unor roluri care reflectă direct traumele sau experiențele de strămutare ale participanților/ participantelor;
participarea și intensitatea implicării trebuie să poată fi ajustate permanent;
scopul este învățarea și empoderarea, nu reconstituirea unor experiențe traumatice;
facilitatorii/ facilitatoarele trebuie să monitorizeze activ siguranța emoțională în timpul reflecției și procesării de grup.
Adaptare (context / intercultural / vârstă):
Pentru tineri/ tinere refugiați/ refugiate sau persoane strămutate, utilizați roluri fictive sau neutre și puneți accent pe autonomie și capacitatea de acțiune, nu pe vulnerabilitate.
Pentru profesioniști/ profesioniste sau membri/ membre ale comunității gazdă, scenariile pot fi mai apropiate de contexte instituționale reale.
Recomandări pentru facilitatori:
Concentrați-vă pe sisteme și comportamente, nu pe culpabilizarea personală.
Evitați consolidarea stereotipurilor în construirea scenariilor.
Prioritizați întotdeauna reflecția și construirea sensului în detrimentul performanței actoricești.